- concesiúne
- s. f., pl. concesiúni
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
concesiune — CONCESIÚNE, concesiuni, s.f. Convenţie prin care o persoană (fizică sau juridică) dobândeşte dreptul de a exploata anumite servicii publice sau anumite bunuri ale statului, în schimbul unor beneficii care revin acestuia din urmă. ♦ Bunurile care… … Dicționar Român
concesiona — CONCESIONÁ, concesionez, vb. I. tranz. A da în concesiune. [pr.: si o ] – Din concesiune. Trimis de Joseph, 16.05.2004. Sursa: DEX 98 CONCESIONÁ vb. (înv.) a concede. (concesiona exploatarea unei mine.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
concesionar — CONCESIONÁR, concesionari, s.m. Persoană (fizică sau juridică) care a obţinut o concesiune. [pr.: si o ] – Din fr. concessionnaire. Trimis de Joseph, 16.05.2004. Sursa: DEX 98 CONCESIONÁR s. (înv.) contracciu. (concesionar al vămilor.) Trimis… … Dicționar Român
beneficiu — BENEFÍCIU, beneficii, s.n. Câştig, profit sau folos pe care l are cineva din ceva; profit financiar al unei întreprinderi, reprezentând diferenţa dintre veniturile realizate şi cheltuielile ocazionate de acestea. ♢ expr. Sub beneficiu de inventar … Dicționar Român
concesional — CONCESIONÁL, Ă, concesionali, e, adj. (jur.) De concesiune, al concesiunii. [pr.: si o ] – Din fr. concessionale. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 concesionál adj. m., pl. concesionáli; f … Dicționar Român
concesie — CONCÉSIE, concesii, s.f. Îngăduinţă, cedare faţă de cineva, renunţare (la ceva) în folosul sau în interesul altuia. – Din fr. concession, lat. concessio. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 CONCÉSIE s. 1. favoare, hatâr. (Fă mi şi mie… … Dicționar Român
contracciu — CONTRACCÍU, IE, contraccii, s.m. şi f. (înv.) Persoană care încheie un contract de concesiune; concesionar. – Contract + suf. giu. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CONTRACCÍU s. v. concesionar. Trimis de siveco, 13.09.2007.… … Dicționar Român
credinţă — CREDÍNŢĂ, credinţe, s.f. 1. Faptul de a crede în adevărul unui lucru; convingere, siguranţă, certitudine. ♢ Profesiune de credinţă = declaraţie publică pe care o face cineva asupra principiilor sau convingerilor sale. 2. (înv.) Încredere (pe care … Dicționar Român
transeat — TRÁNSEAT s.n. (Liv.) Expresie de concesiune cu semnificaţia fie! , să trecem peste... . [pron. se at. / < lat., it., fr. transeat, conj. de la lat. transire]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN TRÁNSEAT … Dicționar Român